Raionul Criuleni, situat în vecinătate cu capitala ţării, se aşterne de-a lungul malului drept al bătrînului Nistru. Actul de constituire al raionului a fost emis la 11 noiembrie 1940, pînă atunci figurînd ca ocol, voloste, plasă.
Primele aşezări umane au apărut în arealul administrativ actual încă în secolul XIV pînă la Hristos, iar satele de astăzi cu populaţie autohtonă îşi au începuturile documentare din secolul XIV Era noastră în timpul primilor domnitori din dinastia Muşatinilor.
Cînd au dispărut ultimile rămăşiţe ale stăpînirii tătaromongole, iar hotarele Ţării Moldovei au ajuns la Nistru, Roman I pentru prima oară s-a întitulat „Voievod moldovean de la munte pînă la mare". Oştenii şi răzeşii din satele noastre de pe Nistru, Răut şi Ichel au asigurat straja fruntariilor dinspre răsărit ale ţării, cu spada şi cu plugul au protejat statalitatea şi independenţa ei.
În epoca modernă urmaşii lor au fost şi sunt participanţi la afirmarea şi consolidarea Republicii Moldova. În istoria raionului, care este legată inseparabil de istoria ţării, au existat ani de avînt şi ani de restrişte, ani de dezvoltare şi ani de declin, ani de înflorire şi ani de război. Dar faptul că astăzi existăm, ne vorbeşte cît se poate de elocvent despre dîrzenia şi curajul cu care generaţii de criuleneni au trecut prin vîltoarea vremii, despre dragostea lor pentru meleagul în care trăiesc şi care a renăscut, în repetate rînduri, fie că a fost vorba despre comasare în componenţa altor raioane, fie că a devenit sector în componenţa judeţului Chişinău ş.a.m.d.
Să ne amintim, dar şi să ne închipuim, cum arăta raionul Criuleni la izvoare, în îndepărtatul 1940, cînd a fost constituit: sate uitate, cu căsuţe acoperite cu stuf, drumuri pline de noroi, mizerie şi sărăcie. Peste mai puţin de 1 an a început războiul, în rezultatul căruia, satele noastre, mai ales acele de pe malurile rîurilor Răut şi Nistru, semănau mai mult cu mormane de pietre. Au urmat ani de secetă şi de foamete, de deportări masive şi colectivizare forţată. Dar şi în pofida vitregiilor timpului gospodarul şi omul harnic gospodar rămîne. Localităţile raionului au intrat în modernitate prin muncă asiduă, prin o perioadă de dezvoltare durabilă a industriei şi serviciilor. S-a redresat starea de lucruri în agricultură - ramura de căpătîi a economiei raionului; a prins a renaşte cultura - această hrană spirituală pentru toţi, de care avem nevoie ca de aer. Noi nu avem dreptul să uităm această perioadă grea de revenire, de restabilire, precum nu vom uita şi filele negre din istoria noastră - represii, distrugerea viilor, totalitarism, reforme pripite, diletantism politic, inconsecvenţă ş.a.
Cu răbdare şi persevernţă, cu migală, greutăţile au fost şi vor fi învinse. Ce-a fost mai greu a trecut, a rămas în urmă, deşi viaţa ne pune la noi încercări. Cert este că conducerea raionului, puterea locală, care deja de 19 ani încoace se alege de către locuitorii din teritoriu în mod democratic face tot posibilul pentru ca raionul să cunoască noi înălţimi de dezvoltare economică, socială şi culturală, ca traiul oamenilor să devină mai avut şi mai plin de conţinut.
De menţionat că pe parcursul întregii sale istorii în raionul Criuleni au locuit oameni de diferite etnii. În mijlocul moldovenilor, care împreună cu românii constituie astăzi 94,5 la sută din populaţie, la dezvoltarea şi amenajarea localităţilor raionului au contribuit ucraineni, evrei, ruşi, bulgari, reprezentanţi ai altor naţionalităţi. În această privinţă constituim un exemplu dintre cele mai concludente de toleranţă interetnică şi stabilitate. Chiar şi în cele mai grele şi contraversate zile ale anului 1992, cînd forţele obscure au provocat conflictul armat de la Nistru, în anii afirmării noii statalităţi moldoveneşti, marcaţi de alte incertitudini, la Criuleni şi în satele raionului au dominat calmul, înţelegerea şi stabilitatea. Demnitatea, toleranţa, înţelepciunea, simţul responsabilităţii, manifestate de către pămîntenii noştri, merită nu numai respectul, dar şi recunoştinţa tutror.
